luni, 11 mai 2009

Precautie - de Marin Sorescu

Precautie

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.

Astept comentarii,,,,, pentru ca deja ma contrez in legatura cu mesajul subliminal... eu zic una.... Simona zice alta..

TU, ce ai inteles din ea?!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Din poezia asta se intelege ca autorul, eul liric, sa fim mai exacti este o persoana care trecuta prin incercarile unei iubiri neimplinite (vezi
prima strofa) si-a creat un mecanism de autoaparare pe baza momentelor frumoase si mai
putin frumoase din relatia esuata:"armura....din pietrele care au ramas dupa ce a trecut apa".

Eul liric isi exprima noua postura, de fiinta rationala in dragoste, prin versul din
a doua strofa: "sa pot vedea numai cu mintea". Se observa incercarea acestuia de a
face ratiunea, gandirea limpede, o parte componenta a viitoarelor lui legaturi de dragoste.

De asemenea, tot in urma esecului amoros, se observa schimbarea in atitudine,
eul liric simtind nevoia acum sa isi protejeze fiinta interioara. Isi schimba modul
normal de a fi, acum promovand latura sa mai cerebrala. Isi mascheaza adevaratele ganduri,
pana si trupul, pentru a nu putea fi atinse de catre deziluziile unei alte relatii.
Se autocenzureaza pentru a nu mai putea fi ranit. In conceptia sa mangaierile, vorbele tandre
sunt doar niste "otravuri".

Atingand punctul sensibil al poeziei, ideea odata dobandita de la inceputul acesteia
este clar sustinuta in strofa a 4-a. Inimii sale, centrul spiritului unei persoane,
ii acorda o deosebita atentie fiind elementul cel mai vulnerabil in cazul unei deziluzii
cu baze amoroase. Alege ca scut pentru ea carcasa unei broaste ce a trait 800 de ani.
Mergand pe ideea ca daca ei i-a servit atata timp la intemperii si dezlantuiri ale naturii
ar putea la fel de bine sa i-o protejeze lui in cazul unei noi dezamagiri.



Strofa finala, ne intoarce ideea initiala cu 180 de grade de la strofa incipienta: daca pana acum credeam
ca suntem martorii unei marturii a unei persoane dezamagite din dragoste, iata ca de fapt
suntem martorii unui intreg procedeu de autoconservare. Toate masurile luate de eul liric
sunt ca un scut, un bandaj, pentru a fi de neatins de vorbele de dragoste, sau furat de peisajul
amoros pictat pana in acel moment de partenera sa. Versurile finale ma lasa fara grai: totul a fost
doar un plan de aparare; spune "te iubesc" desi are atatea masuri de siguranta luate.

In dragoste iubesti si atat. Nu ti-e frica de ce va fii. Din cauza fricii, poti pierde
cea mai frumoasa experienta a vietii tale, sau chiar mai mult, jumatatea ta.


Asta cred eu despre poezia asta...apropos,ti-e frig? :)

Anonim spunea...

In viata intalnesti multe persoane nepotrivite tocmai ca sa stii sa apreciezi persoana potrivita atunci cand o intalnesti.

Nynush spunea...

Frumoase comentarii, mai pline de patos decat eseurile de 3 pg de la BAC :)
Pentru ca imi place foarte tare Marin Sorescu nu ma pot abtine si..ce ar mai fi de adaugat:

-- imaginea cu pietrele care au ramas dupa ce a trecut apa pare desprinsa din versurile populare, dar e atat de profunde in esenta. Apa, element primordial, in curgerea sa neintrerupta precum cea a batailor timpului a reusit sa imprime concretului o forma aparte. A daruit din sarutarea ei o farama de nemurire, a conturat prin trecerea sa o noua dimensiune, a intalnirii dintre sacru si profan. Inca din mitologia greaca piatra reprezinta un simbol al umanului, o forma de intrupare a fapturii. Iar armura pe care si-o constuieste eul liric are caracteristicile cunoasterii, ale imbinarii zonelor distincte, a patrunderii in taina.

In fond, iubirea inseamna cunoastere. Si desi eul liric vrea sa se metamorfozeze nu face decat sa ajunga mai adanc in interiorul spiritual si sa descopere...inefabilitatea iubirii :)